In Lifestyle, Thoughts

Coronavirus: Panica sau nu?

Mă simt ca într-un serial SF cu un scenariu slăbuț, în care oamenii aleargă de nebuni să-și facă stocuri de hârtie igienică și făină, în timp ce alți oameni infectați fug din spitale, scuipă personalul medical și ascund faptul că se întorc din zone grav afectate de Coronavirus… doar că, din păcate, realitatea bate filmul și privesc, neputincioasă, cum episodul se derulează în fața ochilor mei, live.

Dacă mi-ai fi spus acu 3 săptămâni că în câteva zile toată lumea mea, așa cum o știam eu până în acel moment, se va schimba cât ai zice ”virus”… poate aș fi apreciat mai mult rutina mea zilnică și toate lucrurile normale, aparent banale.

Am citit mult, am ascultat mult, am observat mult… și am ajuns în același punct de unde am plecat: cum reacționez? ce fac? e momentul să intru în panică? să dorm liniștită sau să mă îngrijorez pentru viața celor dragi mie?

Îmi place să cred că sunt o persoană informată, în măsura în care îmi este permis să fiu. Prima mea reacție la tot ce se întâmplă – debutul virusului Coronavirus și răspândirea acestuia în plan mondial – nu a fost șoc și groază. Am așteptat cuminte să văd care este evoluția lucrurilor și când Italia a pierdut controlul, ei bine… acela a fost primul moment în care am amuțit. Nu e nevoie să fii expert sau geniu să prevezi o situație similară în România. Adică nu ne putem compara cu Italia la sistemul medical și nici cu China, care în aproximativ 14 zile au ridicat spitale pentru bolnavii de Coronavirus. Când granițele României au început să fie luate cu asalt, am început efectiv să simt, la propriu, pericolul.

Da, recunosc – am avut momente de panică. Trebuie să ai o doză bună de ignoranță ca să rămâi tare pe poziții și să nu ai nici măcar un moment în care simți că pierzi controlul asupra stărilor tale, asupra emoțiilor și gândurilor, mai ales într-o situație ca aceasta. Personal, nu am mai experimentat stări de acest fel. Îmi place să cred despre mine că sunt un om puternic și curajos. Totodată, mereu am mizat pe faptul că mă adaptez foarte ușor în orice situație, de orice natură. Dar acum… acum lucrurile mi-au scăpat de sub control.

Cred că psihicul joacă un rol esențial în orice domeniu al vieții noastre. De la psihic pornește decizia de a te simți bine într-o zi ploioasă, de la psihic pornește dorința de a te automotiva astfel încât să realizezi lucrurile pe care ți le propui. Cred că un trup sănătos este dependent de o minte sănătoasă. Nu am avut multe momente de panica în viața mea pentru că am știut tot timpul că mintea mea este capabilă să exagereze anumite trăiri și să le dea o dimensiune mult mai mare decât ar fi necesar. Așadar, am știut cum să îmi opresc gândurile negative și să mă calmez. Cred că e un dar… în zilele noastre, când tot mai des auzi persoane care suferă de atacuri de panică.

De ce vorbesc despre panică?

Pentru că eu cred că este normal să fim speriați. E normal și e de înțeles. Însă, important este ce facem cu panica, ce facem cu toată anxietatea și cum mergem mai departe. Pentru că indiferent de întorsătura pe care o vor lua lucrurile la un moment dat, viața merge înainte: cu bune și cu rele.

Poate e mult spus, însă consider că panica poate fi constructivă, atâta timp cât ne motivează să acționăm mai prudent. Dacă panica este stimulul nostru pentru a sta în casă, pentru a fii mai exigenți cu igiena sau alte indicații absolut esențiale în lupta contra noului Coronavirus, atunci eu cred că o putem încadra într-o categorie care nu sunt sigură că există: panică constructivă. Cred că trebuie să fim realiști când vine vorba despre acest subiect și să înțelegem cât mai repede că victoria în acest război nu poate fi câștigată de o singură persoană – acum, mai mult ca niciodată e nevoie de noi toți. Acest lucru poate fi minunat: o lume întreagă, unită (mă gândesc la momentul în care italienii au început să cânte imnul, fiecare din balconul său). Într-un mod bizar, nenorocirea și teama aduc oamenii împreună într-un mod în care o zi absolut normală și bună nu ar putea-o face.

Propun să ne focusăm mai mult pe cum putem ajuta, cum putem fi de folos, pentru binele nostru și al celor din jurul nostru. Cred că momentele pe care le trăim acum, sunt menite să ne învețe câteva lecții prețioase: despre altruism, despre grijă față de propria persoană, față de oamenii din jur, față de natură, despre bunătate, despre a fi mulțumitor și despre cum ziua de mâine nu ne aparține, iar totul se poate nărui într-o secundă. Cred că trebuie să învățăm să ne bucurăm de fiecare clipă, să fim recunoscători pentru tot ce ni s-a dat și totodată, să devenim mai atenți la nevoile din jur.

We are all in this together.

Cum gestionez situatia #COVID-19 ?

Personal, am ales să încep să îmi umplu timpul cu lucruri care mă ajută să fiu mai pozitivă și cât mai activă. Evit pe cât posibil să dau drumul la televizor și încerc sa îmi limitez timpul pe care îl petrec pentru a studia gravitatea situației. E foarte important de unde ne luăm informațiile, pentru că în cele mai multe cazuri, panica este generata de fake news și exagerari inutile.

De vreo 2 zile mi-am propus să încep să văd partea plină a paharului și m-am ambiționat să găsesc binele în rău. Pentru că el există, însă de foarte multe ori ne axăm atât de tare doar pe eșec și pe partea negativă, încât ne scapă printre degetele orice ar putea fi pozitiv.

Mi-am propus să mă axez mai mult (pentru că timpul îmi permite) pe dezvoltarea mea personală: să citesc mai mult, să ascult interviuri interesante pe subiecte diverse, să îmi fructific skills-urile în ceea ce privește editul atât foto cât și video, să dorm mai mult, să gătesc mai mult, să planific mai mult, să vorbesc la telefon mai des cu cei dragi, să fac băi lungi și să văd seriale bune… și lista poate continua.

Cred că în vremuri de criză, este important să fim conștienți că nu suntem singuri. Că este doar o perioadă care va trece, că este o lumină la capătul tunelului și trebuie să fim puternici, uniți și altruiști.

Am început să scriu aceste rânduri fără să am o direcție neaparat… voiam într-o primă fază să documentez trăirile mele din acest moment. Vreau ca după ce toată nebunia trece, iar noi ne întoarcem la viața noastră de zi cu zi, să nu uit nimic din ce am învățat în această perioadă. Vreau ca în zilele în care mă voi simți stăpână pe situație, nemulțumită de anumite aspecte ale vieții sau supărăta fără vreun motiv bine întemeiat, să-mi recitesc gândurile. Să nu uit că nimic din ce am azi nu este garantat, că fiecare clipă TREBUIE trăită la maxim, să găsesc bucurie în banal și să îmi îmbărțisez mai des familia și prietenii.

Nu știu ce ne rezervă viitorul, de fapt, nici nu vreau să mă gândesc acum la asta… pentru că din acest unghi lucrurile nu arată prea roz. Vreau pentru un moment să fiu mulțumitoare pentru sănătate, care este fără dar și poate cel mai de preț cadou…

Stay safe, acasă!

Love, Iulia.

Photo by Martin Sanchez on Unsplash

Recommended Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search