In Thoughts

Acum că se apropie iminentul sfârşit, tot ce mai rămâne sunt amintirile.

Azi am fost cuprinsă de acel sentiment de melancolie când am ajuns în sala de clasă şi am zărit pe bancă albumele nou-nouţe, frumos îmbrăcate într-un pacheţel alb. Tocmai de aceea vreau să vă invit în lumea amintirilor şi să punctăm clipele care au rămas întipărite în inima noastra.

Un moment pe care nu-l voi uita este prima zi în Liceul de artă, asta apropo de albume şi sentimentele pe care mi le-a trezit acest caiet plin de poze şi mai ales multă încărcătură emoţională. Sunt genul de persoană căruia îi plac  la nebunie provocările, începuturile, dar mai ales schimbările.

Mi se întâmplă de multe ori să simt aroma unui parfum şi să mă trezesc plutind într-o altă vreme din trecut şi apoi realizez cât de repede trece timpul şi cât de puţin ne bucurăm de fiecare clipă. Azi m-au năvălit amintitile şi am decis să împărtăşesc cu voi şi poate să vă transmit acele stări de euforie, fericire, încântare ce pozele le transmit. Primele petreceri alături de prietenele  mele, primele nopţi nedormite în care ne destăinuiam fiecare micile secrete..

Ce să vă mai spun despre dimineţile târzii când ne trezeam fără nicio grijă fiecare unde adormisem în timp ce povesteam sau vizionam un film bun. Cafelele delicioase pregătite de prietena mea, savurate pe terasă, îmbrăcate în ce găseam prin casă. Jurnalele care ne cunosc toate gândurile şi ştiu fiecare mişcare, dar totuşi sunt cele mai de încredere “prietene”. Râsul şi plânsul la un loc, ca o melodie de la Vama.

Toate aceste lucruri mărunte au făcut viaţa noastră mai interesantă şi pot să afirm cu tărie faptul că nu regret nicio secundă trăită la maxim. Sunt de părere că fiecare perioadă din viaţa noastră trebuie trăită la intensitatea sa maximă, pentru că fiecare ascunde o comoară ce trebuie descoperită. Toate nopţile pierdute, nedormite şi toate zilele petrecute în pat, discutând despre ce va aduce viaţa le consider nişte experienţe pe care nu le-aş înlocui cu nimic, nici eu, nici prietenele mele.

Acum, noi cele despre care am povestit mai sus, ne îndreptăm spre un loc necunoscut, dar cu siguranţă plăcut şi palpitant.

V-am pupat, Iulia.

Recommended Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search