In Thoughts

Vreau în primul rând să îmi cer scuze cititorilor mei pentru faptul că în următoarea perioadă voi fi mai absentă datorită examenelor ce mă pândesc, dar promit o revenire ca la carte, cu articole direct de pe plajă şi din staţiuni exotice (Doamne ajută :)) ).

Cu acestea fiind spuse vreau să împărtăşesc cu voi nişte gânduri, meditaţii poate referitor la propria persoană şi la modul în care ne raportăm la lumea din zilele noastre.

Cu toţii trăim într-o lume care se ghideză mai mult după “legea junglei”. Probabil fiecare a simţit cel puţin o dată pe pielea sa acest lucru. Eu în ultima perioadă am fost dezgustată de cât de degradată a ajuns lumea asta şi de cât de multă nevoie e de nişte oameni integri şi cu valori morale.

Nu vreau să judec pe nimeni, dar când am ajuns să fim de acord cu această anomalie respectiv homosexualitatea sau concubinajul? Unde sunt toate valorile morale ale societăţii ? Când a dispărut linia de contur dintre bine şi rău şi mai ales de ce am ajuns aşa pasivi?

Cu toţii ne dorim o viaţă normală şi liberă pentru familiile noastre, pentru copii noştri, dar ce facem pentru ca acest lucru să se adeverească?

Într-adevăr este mult mai simplu să acceptăm situaţia şi să ne înduplecăm în faţa celor care vor să înăbuşească orice limită dintre bine şi rău astfel încât să nu mai existe rău şi bine pentru ca ei să fie scuzaţi de faptul că trăiesc o viaţă imorală şi fără limite. Mai nou aceste fapte “scuzabile” se ascund sub pretextul că fiecare e liber să facă ce doreşte. Da, sunt de acord cu acest aspect, dar fiecare face ce pofteşte fără ca să deranjeze sau să acuze valorile unei persoane. Sau cel puţin aşa se vrea a fi, teoretic doar.

Eu cel puţin sunt scârbită de atitudinea aceasta a unor persoane care se plâng de cât de rău o duc şi ce soartă crudă sunt nevoiţi să înfrunte şi se refugiază în tot felul de vicii mai mult sau mai puţin dăunătoare şi continuă acest ciclu de autocompătimire fără rezultate. În loc să caute o soluţie pentru a ieşi din situaţia lor, critică şi judecă tot poporul care o duce mai bine decât ei.

Mă irită când aud nişte copii de clasa a5a care au un vocabular dezvoltat când vine vorba de un limbaj indecent şi mai ales nepotrivit pentru vârsta lor. Sau fete care îşi fac debutul în “lumea celor populari” zburând din floare în floare, tot aşa sub patetica scuză că e nevoie să cercetezi “terenul” ca să îţi dai seama ce îţi place şi ce nu, iar mai apoi nu ştiu cum să răscumpere aceste greşeli care vin într-un ambalaj frumos, inofensiv.

De ce toţi aceşti indivizi care acuză moralitatea şi decenţa sunt atât de gălăgioşi? Pentru că au dispărut şi puţinele persoane care se pretind a fi “bune”, poate la vorbă, da. Când a fost ultima dată când ai dăruit o bluză unei fete în nevoie? Sau măcar un pahar cu apă unui  biet bătrân. Sunt nişte lucruri mărunte care poate ar trezi nişte “somnambuli” ai societăţii.

Se luptă pentru protecţia animalelor şi împotriva eutanasierii câinilor vagabonţi, dar e în regulă avortul la cerere. Sunt de părere că trebuie să ne păstrăm optimismul că va fi mai bine, dar nu va fi mai bine numai privind. Într-adevăr se organizează o dată pe an câte o petiţie care să salveze cât de cât imaginea de indiferenţă. A.C.T.A de exemplu care a mobilizat toţi membri reţelelor virtuale să îşi exprime refuzul faţă de încălcarea initimităţii virtuale. Lucru foarte bun de altfel, dar se neglijeză aspecte importante ale societăţii. Până şi băieţelul de clasa a2a ştia ce presupune A.C.T.A., dar nu ştia că nu e bine să furi.

Atât de mult s-a extins această sete de putere şi de a deţine controlul prin minciună şi înşelătorie. Nu numai la nivel politic ci şi religios. Atât de frumos şi progresiv s-au şters nişte lucruri simple încât a fost nevoie de miliarde de religii pentru a împăca toţi aspiranţii la putere. Păcat de faptul că mulţi dintre oameni se ascund în spatele religiei, învinuindu-L pe Dumnezeu indirect şi se consideră scuzaţi de faptele lor.

Probabil părerile sunt împărţite cu privire la acest subiect, dar indiferenţa costă. Şi faptul că un individ cunoaşte binele şi răul, dar se complace.. este de asemenea o imaturitate şi un punct negru în plus adus societăţii.

Totuşi există speranţă că eu şi tu, cel care citeşti, esti dornic de a face o schimbare în lumea asta. Şi cum este o vorbă arhicunoscută “dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine!”.

Recommended Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search