In Thoughts

iulia andrei falling star
Azi dimineață am fost trezită de vibrația telefonului, iar de la capătul celălalt al firului urma să aflu o veste cumplită, greu de digerat la o asemenea oră a dimineții.

Am închis, dar nu am mai putut să dorm. Mă frământa acest gând legat de efemeritatea ființei umane. Mă găseam plutind printre gânduri pe care nu credeam că le port undeva adânc în subconștientul meu referitor la faptul că nu știm când se va încheia și pentru noi această călătorie numită viață.

Mă trezea din starea de visare o lacrimă prelinsă pe obrazul meu.. da, plângeam pentru sufletele care și-au irosit viața, suflete care și-au pierdut șansa de a mai răscumpăra vremea.  Și mă gândeam… cum am reacționa dacă…

Cum am reacționa dacă am ști când se va termina? Cum am vorbi cu cei din jurul nostru dacă am ști când trebuie să ne luăm rămas bun? Cum am lua deciziile importante sau mai puțin importante din viață dacă am cunoaște viitorul? Am mai începe acel lucru nesemnificativ dacă am știi că în suntem în criză de timp pe acest pământ? Am iubi cu aceași intensitate? Am fi mai motivați? Am ierta mai mult? Am zâmbi mai des? Am face mai multe fapte bune și am înceta să fim atât de egocentriști? Ne-am cere iertare pentru greșelile noastre? L-am îmbrățișa mai des pe cel în nevoie?

Ce ai face tu?

Știu că nu ne place să discutăm despre astfel de lucruri, dar e realitatea… și din păcate suntem de prea multe ori puși în fața faptului împlinit și abia atunci ne luăm o secundă să frământăm gânduri de calibrul acestuia. Eu una mi-am sacrificat somnul dulce al dimineții în speranța că voi găsi niște răspunsuri la întrebări precum cele de mai sus.

Nu știu ce aș face în toate sițuatiile, dar știu că timpul e cel mai prețios dar pe care l-am putea primi. Știu că, odată pierdut nu-l mai putem lua înapoi și că trebuie să fructificăm fiecare clipă. Știu că tot ce rămâne sunt amintirile, reușitele și greșelile și că putem decide să trăim mai conștient.

Trebuie să ne bucurăm de viață, dar nu trebuie să o irosim în destrăbălare, trebuie să învățăm, dar nu trebuie să ne închidem în cămăruța sufletului la orice eșec, trebuie să suferim când e nevoie, dar nu  trebuie să ignorăm fiecare motiv de a zâmbi dat de lumina soarelui din fiecare dimineață.

Mă întreb cum am trăi dacă am realiza că timpul nostru pe pământ este infinit mai mic decât eternitatea ce ne stă în față?

Avem o singură șansă să o facem bine… cum ar fi lumea dacă am trăi mai conștienți de efemeritatea noastră și de faptul că suntem doar călători pe acest pământ?

Recommended Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search