S-a întâmplat de multe ori în viață…
În multe momente din viața mea dacă dispuneam de un buton pentru „high speed” îl apăsam. Îl apăsam și săream peste perioade și peste ani din viață. Săream peste dezamăgiri și eșecuri. Săream peste ani frumoși de liceu sau peste ore de matematică.
Și mă gândeam… cum suntem noi, cu toții ne dorim ceva ce nu avem și astfel pierdem lucruri extraordinare pentru că curiozitatea pentru viitor e incontrolabilă. Trăim prea mult cu gândul la ce am putea avea, când defapt nu realizăm că ceea ce avem în prezent s-ar putea să nu se mai întoarcă la noi niciodată.
Nu mă refer aici doar la fețe și persoane, ci și la ani și oportunități. Nu înțelegeam niciodată de ce bunicii spun tot timpul: „ah ce-aș mai da să am din nou 16 ani!”, iar un puști din curtea școlii pierde ani bătând mingea și aclamându-și dorința de a crește, de a fi mare și în mod ironic ajunge să fie el acel bunic care ar da orice să fie din nou copil.
Există în noi o dorință care în mod constant ne face să ne privim spre viitor și să uităm să ne bucurăm de moment. Prea puțini sunt cu adevărat mulțumiți de prezentul lor și mai puțini sunt cei care îl trăiesc.
Se luptă o viață pentru a avea un viitor, dar nu-l mai întâlnesc niciodată pentru că azi e mâine de ieri.
Astăzi poate avem abilitatea să luptăm pentru visul nostru, dar mâine nu știe nimeni cum va fi. Nu avem siguranța viitorului, și din nou tot ce ne rămâne e prezentul.
Eu îmi bazez viața pe un principiu simplu, profită de fiecare perioadă din viața ta, fructific-o la maxim. Profită de oportunitățile care îți ies în cale.
În final ajungi la o intersecție de drumuri în care ești obligat să alegi, fie că alegi conștient, fie că ai impresia că amâni alegerea. Iar aceea intersecție are două căi. Una reprezintă alegerea e a trăi în prezent, de a profita de viață, așa cum este ea. Iar cea de-a doua cale reprezintă alegerea conștientă sau inconștientă de a trăi în trecut, viitor, oricunde dar nu în prezent. În această categorie intră și pasivitatea față de talentele tale neșlefuite, pasivitatea față de abilitățile tale, sau lucrurile pe care le poți face doar în anumite perioade ale vieții tale, pentru că unele lucruri chiar trebuie făcute la timpul lor, altfel niciodată nu vor mai avea aceași valoare.
Partea cea mai frumoasă e că avem o viață, avem perioade în viață cu care nu ne mai întâlnim niciodată, iar fiecare perioadă este unică în felul său. Ar trebui să ne concentrăm energia în a trăi cu adevărat viața, nu în a aștepta acel moment ideal în care vom putea trăi măcar pentru câteva minute în prezent.
Cherish the moment &
